Adi de la Satu-Mare
Are
Numai tu
Dac-aș fi un pom pe deal,
Numai tu, numai tu, numai tu,
Tu-ai fi veșnicul meu ram.
Numai tu, numai tu, numai tu.
Dac-aș fi o rândunea,
Numai tu, numai tu, numai tu,
Tu ai fi aripa mea.
Numai tu, numai tu, numai tu.
Hai cu mine, draga mea,
Până la apus de soare,
Să-mi dai ochii, gura ta,
Să ne-audă lumea mare.
Să ne-audă dragostea,
Să ne-audă stele, luna;
Azi, acuma, cu mine-ntotdeauna.
Sunt al tău și ești a mea,
Zică lumea ce ne-ar zice.
Două flori alăturea,
În câmpie două spice.
Sunt al tău și ești a mea,
Cea mai luminoasă-n lume stea.
Dacă-s ploaie, dacă-s vânt,
Numai tu, numai tu, numai tu
Dacă-s lacrimă sau cânt,
Numai tu, numai tu, numai tu
Dacă-s la-nceput de drum,
Numai tu, numai tu
Sau lumină care apune,
Numai tu, numai tu, numai tu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un devotament profund față de persoana iubită, comparând-o cu elemente esențiale din natură și afirmând că ea este totul pentru cântăreț. Indiferent de circumstanțe, persoana iubită este singura constantă și sursă de lumină.
