Addvers – Să Înțeleagă Publicu’

AddVers, 2009, BAW Records,
„A”, „D” mare, „d” mic, „V” mare, restul „ers” cu litere mici.
Un nou început de la am dat răspunsuri până aici,
Acuzati pe jumate’ nu suntem paralitici,
Dacă nu îți plac piesele, nu deschide carcasa,
Că aerul de bahula îți va îmbâcsi casa,
Să-nțeleagă publicu’, hap-tu să-nțeleagă,
Că legăm orice subiect de unul nou mai rău ca-n metastază,
Nu suntem copii ce ne mirosim saliva,
Și nu cântăm despre fetițe care dorm pe pernițe viva,
Te împușcăm cu rime învățate pe trotuare,
Și-ți spunem că mortu are parte de servicii mortuare,
Să-nțeleagă publicu’ hip-hop is no. 1,
Greu de promovat oricum, fiind a f***g romanian,
Nu vorbim despre bani, putere și femei,
Noi ca oameni nu am fost făcuți pe lei,
Dacă pe voi vă face ceea ce sunteți, o bancnotă,
Pe noi ne amuză că voi sunteți un banc fără notă,
Suntem o foaie trasă la indigo de niște daltoniști,
Care nu pot distinge mesajele dintre artiști,
Valorile mai mari decât cifre pe foi,
Se duc în jos, în timp ce-apar comerciale noi,
Rapu e comedie pe bani, la televizor color,
Când apărem în prim plan, devine incolor,
Pe aceleași beat-uri bolnave de adevăr exprimăm ideea,
Năvălind în suflet ca în nisip precum mareea.

R x2:.
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Da, da, hapthu, să înțeleagă publicu’,
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Bla bla bla, hapthu, să înțeleagă publicu’.

Prezentând intrarea într-un alt decor,
Nu cum noi am vrea, ci cum alții vor,
Vi se părea mai corect să înțeleagă,
Cei ce-n a hip-hop-ului nuanță la ochi se leagă,
Să înțeleagă publicu, ne spuneam printre amintiri,
Pictând soluția necunoscutei din priviri,
Am dat răspunsuri, printre deciziile luate iar,
Cineva îmi șoptea alături: „și pe-aceia, frate.. „
Sperăm în continuare, gustând cuvântul „doare”
Și-alte gânduri alinate între mâini încrucișate,
Dorința de a spune suferea în tăcere, iar
Senzații în durere, indoctrinate de plăcere,
În primul rând, vroiam atât de mult să râd,
Că timpul mă oprea, asta-i partea a doua,
Diferența o știam, dar îmi amintesc că eram,
Indiferent la alegere între zâmbet și durere,
Mulțumind lui Dumnezeu, merg mai departe,
Căci ceea ce sufletul simte nu pot exprima-n cuvinte,
Sunt prea puține, dar ne lăsăm purtați,
E mai mult de cât mesaj să putem fi alinați,
Când printre rânduri ai să te regăsești,
Capul sus, nu ești singur, ai cui să vorbești
Și că putem fi aproape, ține minte,
Atât cât simt că merge, lacrima n-o voi șterge.

R x3:.
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Da, da, hapthu, să înțeleagă publicu’,
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Bla bla bla, hapthu, să înțeleagă publicu’