Addvers – Am Dat Răspunsuri

Te târăști cu greu prin noroi, căci,
În viață e ca și în război, deci,
Nu e vorba de supraviețuire, sau vânare,
De cine vorbește mult și lovește cel mai tare,
Corpul omului cu rațiune,
Cel ce ne delimitează ca rasă sau națiune,
Sufletul, cel care ne face să ne doară, să simțim,
Să fim veseli, după ce l-am alungat din noi, tot cu el murim,
Din pământ am fost făcuți, în pământ ne vom întoarce,
Morți resuscitați, și înțepați cu mii de ace,
În trup și-a găsit sufletul locuința,
Lacrimi varsă de câte ori avem o suferință,
Cu știință sau fără știință de câte ori greșim,
Ne întunecăm subconștientul și conștientul-l mituim,
Cu gândiri negative, făcând fapte părând pozitive,
Pe unii îi fură imaginile, pe noi multe stative
Și un mic transmițător ce se află-n ele,
Va transmit vouă prin vorbe și imagini și faptele,
Ceea ce vă fac să fiți voi înșiși, să rămâneți neschimbați,
Dacă aveți suflet niciodată n-o să atacați,
Dumnezeu ne-a făcut adevărați, nu ficțiune,
Din pământul moale și adevăr, nu din tăciune,
Suferința este tot mai mare, căci pe zi ce trece,
Devenim bestii ce judecă gândind numai la rece,
Luați peste picior fără motiv sau cu motiv,
Să știți că minciuna este de moment, iar adevărul definitiv.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.
Gândindu-te la ceea ce faci, în fiecare zi,
Prin ce treci, ce trăiești, de fapt îți însușești,
Fără să știi, iar când ceilalți vor întreba ceva,
Îți vei aminti tăcut, prin tot ceea ce ai trecut,
Și când ei vor aștepta, nu va fi prea târziu,
Pentru că răspunsul tău va fi „da, știu”,
Acum te rog să te oprești și să îți amintești,
Când erai nehotărât, începeai să te gândești,
La anumite amănunte și la întrebarea:
„De ce este adevărul mai greu de spus decât minciuna?”
Pentru că paginile minciunii sunt mai multe,
Pe când a adevărului este doar una,
Poate că ai simțit și acel gust amar,
În serile în care credeai că nimeni nu are habar,
De ceea ce ți se întâmplă
Și unele lucruri ți se păreau în zadar,
Logica lor părea prea simplă, dar totuși,
Complicat de explicat celor din jur,
Și cu toate astea te-ai avântat,
Nu ți-a păsat și ai încercat,
Să faci înțeles rostul cuvântului,
La momentul potrivit,
Iar ca rezultat ai descoperit claritatea adevărului
Și imaginea lui s-a limpezit.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.