Cât venin… Chiar nu se mai poate.
Ce-ai făcut, cu sufletele noastre?
Cât venin… ai aruncat în jur,
Și nu-mi vine să cred că unii tot te pupă-n…
Rege din Palatul de Cleștari,
Tu mi-ai zis cât mai sus să sar,
Dar cum să sar, că-mi luai și hrana, și muzicuța, și călimara?
Rege din Palatul de Cleștari,
M-ai împins dar n-ai avut habar,
Că mă ridic și îmi fac treaba, și mi-o fac bine – Eu sunt Baladda.
Îmi era sete rău. Sete rău în apă sărată.
Tu te credeai un nemuritor ce îmi vindea vise dintr-o barcă.
Uuu Muream încercând, nu ieșeam niciodată,
Iar tu te plimbai lângă mine cu barca pe apă.
Familia mea era marea cu stelele,
Noaptea, de care mi-e dor și-acum, da’ asta-i soarta.
C-or fost și vremuri bune, rău.
Atâtea voci ce cântau pe muzica valurilor.
Totul frumos pan’ la prima furtună,
Ce destramă ce făceam împreună.
Ne-ai pus să înotăm pe ceață,
Eu am fost nebuna ce ți-a spus totul în față.
Că tot ce-am vrut a fost să urc în barca ta,
Da’ nu era loc și pentru mine,
Îmi aruncai doar o ață subțire.
Asta e, așa a fost să fie,
Mi-ai dat marea albastră, și stele o mie.
Îți mulțumesc pentru ele, dar
Uită-te-n jurul tău, promite-ți că n-o să mai faci nimănui niciun rău!
Îmi era sete rău,
Sete rău în apă sărată.
Tu te credeai un nemuritor ce îmi vindea vise dintr-o barcă.
Uuu Muream încercând, nu ieșeam niciodată,
Iar tu te plimbai lângă mine cu barca pe apă.
Uuu Încă te crezi Nemuritor
Uuu Și-n jurul tău vocile mor
Uuu Încă te crezi Nemuritor
Uuu Și-n jurul tău vocile mor
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică cu o persoană abuzivă, metaforic reprezentată ca un rege. Naratorul exprimă dezamăgirea și durerea provocate, dar și determinarea de a se ridica și de a depăși trauma, avertizând agresorul să nu mai repete greșelile.