A fost odată ca-n povești
O fată ce-ți era dragă
Dar n-ai știut să o iubești
Sărutul tău avea otravă.
Ea a plecat să vindece
Inima ce tu i-ai frânt-o
Și nu-ți vine să crezi ce
Nebun ai fost că ai pierdut-o.
Doi ochi căprui priveau în zare de la geam
Buzele ei trăgeau tare din țigară și visa
Pe obraz, o lacrimă dansa
În inimă cânta muzica.
A vrut mereu să fie o stea pe scena vieții
Tu nu credeai în visul ei și i-ai stricat toți anii tinereții
Cu aripile rupte a plecat, asta a fost soarta
Să le strice dragostea, dar să le repare arta.
A fost odată ca-n povești
O fată ce-ți era dragă
Dar n-ai știut să o iubești
Sărutul tău avea otravă.
Ea a plecat să vindece
Inima ce tu i-ai frânt-o
Și nu-ți vine să crezi ce
Nebun ai fost că ai pierdut-o.
Nouăsprezece ani și un bagaj, haos în oraș
O fată singură pe străzi, lacrimi multe dar curaj
Telefonul nu mai sună
Și trecutul o bântuia.
A vrut mereu să fie extraordinară, nu doar bună
Oricât ai încercat să o convingi că e nebună
Cu amintirile scrise pe foi și transformate în cântece
A reușit să vindece și să se vindece.
A fost odată ca-n povești
O fată ce-ți era dragă
Dar n-ai știut să o iubești
Sărutul tău avea otravă.
Ea a plecat să vindece
Inima ce tu i-ai frânt-o
Și nu-ți vine să crezi ce
Nebun ai fost că ai pierdut-o
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unei fete care a fost rănită într-o relație, dar care a găsit puterea să se vindece prin artă. Ea transformă durerea în creație, depășind obstacolele și devenind o versiune mai bună a ei însăși.