Ada Milea – Suverana Stăpână

Suverana stăpână, pe viața și moartea mea,
Îți scriu ca să știi că exist undeva,
Îți scriu ca să știi cât mă chinuie absența ta,
Fiecare secundă îmi sfâșie inima.
Sunt gata să mor sau sunt gata să te iubesc
Dar deocamdată sunt gata nebun, să-nnebunesc!
Vreau să-ți dovedesc că merit să te iubesc
Vreau să-ți dovedesc că merit să mă jertfesc!
Îmi voi smulge părul și hainele,
Mă voi zdrobi de stânci
Voi alerga desculț prin spini,
Prin zăpadă sau prin ape adânci
Voi muri și voi învia
Pentru iubirea ce în mine veșnic va triumfa!
Chiar dacă nu-ți va păsa
Te voi iubi și așa. Chiar dacă nu-ți va păsa…
Îmi vine să plâng,
De ce nu sunt eu Dulcineea la piept să te strâng?!
Oh, suflet de piatră de-ar fi
Scrisoarea ta o s-o învețe ce înseamnă a iubi
Și când va afla ce vrei să faci pentru ea.
Când va afla…
Cum pentru ea te vei zdrobi de stânci
Pentru ea alergi prin spini și plângi
Pentru ea îți smulgi pletele
Pentru ea îți smulgi hainele
Pentru ea visezi, mori sau trăiești,
Pentru ea te lupți, dormi, taci sau vorbești,
Pentru ea faci ce făceau toți deznădăjduiții lumii
Pentru ea îi răzbuni, îi salvezi sau îi ciopârțești pe unii…
Da’ de ce?.. Să te zdrobești de stânci
Da’ de ce?.. Să-ți smulgi părul și hainele și să plângi
Da’ de ce?.. De ce? Să te chinui așa… De ce? De ce? De ce? că n-ai motive pentru așa ceva.
Tu de ce nu taci când nu înțelegi de ce fac ce voi face?
De ce nu mă crezi că e bine să fac ce voi face?.
Pentru că n-ai motive, n-ai motive, n-ai motive, n-ai motive
N-ai motive să te chinui ca paraziții
N-ai motive să-ți smulgi părul ca deznădăjduiții
N-ai motive să te zdrobești de stânci ca smintiții
N-ai motive, n-ai motive, n-ai motive, n-ai motive.
Vreau să-i arăt că fără motive dacă fac așa
Câte aș putea face dacă măcar un motiv aș avea!.
Aha. Atunci ai motive, ai motive, ai motive, ai motive
Da-mi scrisoarea da-mi să duc scrisoarea,
Și unde să duc, unde să duc scrisoarea?.
La Dulcineea că pentru ea e scrisoarea!.
Pentru ea pentru ea dar, unde trăiește?
Pentru ea pentru ea dar, unde locuiește?.
În inima mea!!!
La Toboso.
La Toboso? Am fost la Toboso, știu bine Toboso
Am fost la Toboso, știu bine Toboso, cunosc și lumea din Toboso,
Și, .. nu există nici o Dulcinea în Toboso
Știu Toboso, cunosc Toboso,
Nu există nici o Dulcinea în Toboso
Știu Toboso, cunosc Toboso,
Nu există nici o Dulcinea în Toboso
Știu Toboso, cunosc Toboso,
Nu există nici o Dulcinea în Toboso
Știu Toboso, cunosc Toboso,
Ca dacă era cum zici că era
Sigur îmi sărea, în ochi îmi sărea,
Pentru că știu Toboso, cunosc Toboso,
Am fost la Toboso, știu tot Toboso
Știu Toboso, cunosc Toboso,.
Poate nu te-ai uitat bine..
Știu Toboso, am fost la Toboso.
Poate n-ai văzut tu bine..
Am fost la Toboso, știu tot Toboso.
Da’ pe Aldonza Lorenzo ai văzut-o cumva?
Pe Aldonza, da! Și n-ai văzut la ea inima mea? Haa?!.
Păi vezi cum îți par ție banale toate lucrurile esențiale?..
Tu despre cine credeai că vorbesc?
Tu pe cine credeai că iubesc?
Vedeai umblând prin cap gărgăunii,
Vedeai că mă comport exact ca nebunii,
Da’ nu te-ai întrebat niciodată:”De ce? „
Nu te-ai întrebat niciodată:”Ce, motiv am să fac tot ce fac,
Să spun tot ce spun,
Să tac tot ce tac? „
Aldonza? Păi Aldonza e țărancă
Și nici nu-i frumoasă
Mai e și săracă
Credeam că Dulcineea e vreo splendoare ceva,
Credeam că ai motive să te gândești la ea.
Sancho, ce știi tu de iubire?
Sancho, ce știi tu despre fericire?
Sancho, ce știi tu de iubire?
Sancho, ce știi tu despre fericire?
Sancho, tu ești pașnic și bun,
Sancho, tu crezi tot ce-ți spun.
Eu sunt nebun pentru iubirea mea,
Sunt nebun,
Ca să mă recunoască și ea
Ca să mă recunoască și ea
Acum pleacă!
Dar stai să vezi cum mă zdrobesc de stânci!
Pleacă!
Stai să vezi cum mi se cască răni adânci!
Pleacă!
Stai să ai ce să-i povestești,
Despre ce înseamnă să iubești..
Stai! Pleacă du-i scrisoarea mea
Stai! Pleacă povestește-i cum mă chinui pentru ea
Stai! Pleacă!
Stai! Pleacă!
Stai! Pleacă!
Stai! Pleacă!
Pleacă!
Pleacă!
Pleacă!