Poc poc.
Poate nu-i nimic (poc poc) îngrijorător (poc poc)
Poate un doctor (poc poc) îl va putea lipi ușor (poc poc)
Poate e ceva (poc poc) temporar.
Nasurile se dezlipesc (poc poc) și se lipesc (poc poc) rar.
Nuuuuu.. Nasul nu se lipea.
Kovaliov tremurând în oglindă îl tot potrivea.
Nuuuuu.. Nasul nu se lipea..
Pocnea ciudat (poc poc) când cădea pe podea.
Poc poc.
Kovaliov cu nasul în palmă (pic pic) plângea.
Pe fața lui netedă (pic pic) o perdea de lacrimi curgea.
Kovaliov (poc poc) mai încerca
Să-și fixeze nasul pe față (poc poc), dar nasul cădea..
Poc poc.
Lacrimile (pic pic) în barbă atârnau
(Pic pic) în palmă (pic pic) peste nas picurau.
Kovaliov (poc, poc) mai încerca,
Dar nasul (poc poc) nu se lipeaaa.
Nuuuuu.. Nasul nu se lipea..
Kovaliov tremurând în oglindă cu nasul vorbea:
– Nuuu.. nu mă chinui!
Numai dracu’ poate știi
Ce te poate lipi.
Pic pic
poc poc.
Poate nu-i nimic.. îngrijorător..
Poate un doctor îl va putea lipi ușor.
Sensul versurilor
Piesa descrie disperarea unui personaj, Kovaliov, care și-a pierdut nasul și nu-l mai poate lipi. El se confruntă cu o criză de identitate și anxietate, reflectată în încercările sale repetate și eșuate de a-și reatașa nasul.