Cu glasul lui răsunător
Se jelea Apolodor
Ce mi-a făcut?
Ce mi-a făcut?
Talharul din Kanektikut
Așa cu vânătăi și gol
Nu cred să mai ajung la Pol.
Dar a văzut un camion
Cu număr șters
Învaluit în nor de fum
Și a sărit în el din mers.
Așa porni Apolodor
Murdar de fum și de rugină
Sub soarele dogoritor
Pe fiare vechi într-o mașină.
Și cum se văieta de zor
Vai n-am să pot ajunge gol
În gerurile de la Pol
Căzu pe maldărul de fier
O platoșă de cavaler
Croita parcă pe măsură
Și-a-mbrăcat acea armură.
Dar după câteva secunde
Un uragan îngrozitor
Venit de nu se știe unde
Îl lua cu el în zbor
Și-l aruncă din nor în nor
Ca pe un fulg de păpădie
Iar el gândea: ce vijelie
Acuma sigur o să mor
Sensul versurilor
Pinguinul Apolodor trece printr-o serie de evenimente nefericite, de la a fi jefuit până la a fi purtat de un uragan. În ciuda disperării, găsește resurse neașteptate și continuă să spere că va ajunge la Pol.