Ori de câte ori te priveam în noapte,
părcă mă cufundam în apele întunecate,
urmând de sub valurile sumbre
firavul licăr al sufletului tău.
Scormonesc iar prin ruinele trecutului,
vorbesc iar despre suferința sufletului,
interpretează cum vrei,
în care ascunde viitorul a fost țesut de îngerul milei.
Oare iubirea celui ce iubește se dilată sau se contractă
în raport direct cu iubirea celuilalt dăruită sau refuzată?
Și ca să-ți spun ce simt, acum în minte
poate nu-mi vin cuvintele potrivite.
În clipele de altădată nu-mi amintesc să fi existat vreo ceartă,
o mână nu se poate împreuna fără cealaltă.
Tu știi sigur cât îmi e de greu,
dar cred că ai să mă judeci greșit mereu.
În toate visele mele apari înconjurată de petale,
am fost prins în încleștarea puternică a bunătății tale.
Acum te privesc și ce mult doare,
voi fi conștient permanent de sinceritatea privirii tale.
Descoperă și tu cât țin la tine,
oare ce te-a făcut să vrei să fugi de mine?
Ori de câte ori te priveam în noapte,
părcă mă cufundam în apele întunecate,
urmând de sub valurile sumbre
firavul licăr al sufletului tău.
Nu cred că m-ai cunoscut cu adevărat,
să mă fi apreciat. Itinerar sentimental ți-am fost dedicat,
eu însă nici o zi în care am fost împreună nu am uitat-o,
mereu am urmărit cărarea pe care tu ai trasat-o,
ușor, în fața mea de-a lungul anilor.
Te-ar putea uimi ceva ce nu știi,
sunt dur în aparență dar tandru în adâncul inimii.
Acum nu vreau de la nimeni înțelegere,
însă consideră această piesă ca o ultimă atingere.
Oare de ce nu reușesc să păstrez lângă mine ceea ce iubesc?
Am să încerc să te uit, altă posibilitate n-am.
Acum ochii în care ades mă uitam
și de care îmi este dor,
sper să nu mă vadă ca pe un loz necâștigător,
iar dacă ne vom întâlni întâmplător pe stradă
aș vrea să ai aceeași inimă caldă
și curată ca un bulgăre de zăpadă,
dar poate că puterea ochilor tăi mă va ține la distanță.
fetiță mă voi gândi la tine o viață.
Aș vrea să pot să-ți spun că nu mai aștept nimic de la tine,
aș vrea să pot să-ți spun că nu simt nimic pentru tine,
aș vrea să pot să spun că nu vreau să te văd mâine
și că asta a fost tot,
dar uite că nu pot!
Ori de câte ori te priveam în noapte,
părcă mă cufundam în apele întunecate,
urmând de sub valurile sumbre
firavul licăr al sufletului tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire, dorința de a uita persoana iubită, dar incapacitatea de a face acest lucru. Vorbitorul își amintește momentele frumoase și își exprimă teama de a fi perceput ca un eșec.