[Strofa 1]
Cauți urmele fericirii prin noroi
Bogăția în coșul de gunoi
N-ai încălcat regulile pe drumul vieții
Dar îți citesc drepturile analfabeții.
Sufletește în declin, dar încă visător
De moștenirea trecutului n-o să ai nevoie-n viitor
Uimit de cât jeg încape-n om
Ca să-ți fie bine trăiești în somn.
Și dacă te duci la gârlă
Nu te refaci precum coada de șopârlă
O viață ai pelegrinat printre cuvinte
Cu prieteni ce abia te mai țin minte.
Lipsind până și fata care
Să completeze chestionarul inimii tale
Pulsul rațiunii ți-l pierzi
Viața e exact cum n-o vezi.
[Refren]
Inima mea-i un bibelou spart
Fiecare bucată o-mpart
La orice persoană la care cred că țin
Măcar atât să pot face, amin.
Inima mea-i un bibelou spart
Fiecare bucată o-mpart
La orice persoană la care cred că țin
Măcar atât să pot face, amin.
[Strofa 2]
Necazu-i planetar, crezi că doar tu
ai nevoie de căldură în acest iglu?
Trăim sub același cer în fond
Chiar dacă n-avem același orizont.
Nu știe nimeni de suferința ta
Dar dac-ar ști crezi că i-ar păsa?
Domesticim sălbăticia când și-o găsi calul troian iapă
Privește, până și Luna are o parte întunecată.
Amuză-te să nu fii silit să plângi
Altfel, șterge-ți lacrimile fără să te-atingi
E-un maldăr de căcat și ne mulăm pe el
Am descoperit focul ca să ne jucăm cu el.
Părăsiți chiar și de divinitate
Ne resuscităm sau ne scoatem de la aparate?.
[Refren]
Inima mea-i un bibelou spart
Fiecare bucată o-mpart
La orice persoană la care cred că țin
Măcar atât să pot face, amin.
Inima mea-i un bibelou spart
Fiecare bucată o-mpart
La orice persoană la care cred că țin
Măcar atât să pot face, amin.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi dezamăgit de viață și de oameni, comparând inima cu un bibelou spart, ale cărui bucăți sunt împărțite celor apropiați. Vorbește despre singurătate, suferință și căutarea fericirii într-o lume imperfectă.