Asta-i piesa mea de dragoste… varianta seacă!
Dacă există iubire pură nu știu cum ar trebui să sune,
Când un bou și-o vacă suferă de boala dragostei nebune!
Și ăsta-i momentul în care ar trebui să fiu serios (?!),
Afectuos, vorbind despre un subiect atât de pompos.
Ai ieșit cu limite pe care vrei să ți le depășești,
Plângi când asculți piese de dragoste și tu crezi că iubești!?
E timpul să mărturisești, o vom face împreună,
Suflă-n lumânări, închide ochii, ești cu omul de pe lună!
Caut lacrimile deja uscate pe același pat sau canapea,
Găsesc iubirea după-o perdea și tu vrei să fugi cu ea?
Vezi luna plină, eu o văd plină cu 30 de zile.
Da-mi pastile, căci când iubesc slăbesc lunar vreo 10 kile.
Plimbările nocturne rămân amprentate pe memorie,
Când cu iubirea vieții crezi că poți să-ți faci propria istorie.
La început e adrenalină și misterul necunoscutului,
Când ai primele simptome în dependența f**utului.
Și după câteva luni apar conflicte minore,
Ori îți place tot, ori vrei să dispari câteva ore.
E frumos cât e frumos, dar plictiseala mă împinge
Să mă întreb cum aș arăta cu altă persoană care m-ar linge.
Sexul e vital iar cât funcționează e perfect,
Îmi scol predicatul dacă te deranjează acest subiect!
Căci nu trec peste… Simte-te c***, că eu mă simt peste,
Tu ești acvariul meu, pune-ți dorința că ți se-ndeplinește!
La câte sacrificii am făcut, îmi poți (*****)
Peste ceea ce ar fi dragoste s-a pus și praful și bruma,
Acum rămân doar amintiri (******) infipte-n cur,
Căci mă jur că nu mai iubesc, prefer să stau să te-njur!
Nu există dragoste pură și compatibilitate,
Nu există lucruri fericite împreună până la moarte,
Urmele lăsate mă fac să fug de lume,
Scuip pe sentimente și m****c pe gesturi de afecțiune!
Trăiesc pentru mine în stil egoist și încăpățânat,
N-am nevoie de certuri, stres și psihicul dezaxat!
Fă-ți un cadou și caută viața de familie în altă ghenă,
Căci acest gunoi mai nou are și instincte de hienă!
Asta-i lumea în care mă văd și drumul crucii întoarse,
Asta-i marele îndrăgostit peste măduva și oase,
Dar știi, la mine în cimitir morții dorm vieți minunate,
Și chiar dacă e prea târziu, îmi pare rău pentru tot și toate!
Planurile făcute de mine sunt departe în fiecare zi
Acum puterea iubirii e ură, în focul inimii te văd cum arzi
Ramane o simpla cenusa, varsam si ultima lacrima!
Am fost blestemat, cazut si batut in propria-mi patima!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică asupra dragostei, descriind-o ca pe o sursă de suferință și dezamăgire. Vorbitorul respinge ideea de iubire pură și preferă o existență egoistă, evitând conflictele și stresul emoțional. În final, regretă totuși rănile provocate, dar transformă iubirea în ură.