Mă uit la tine,
privirea ta îmi aparține.
Atâtea gânduri, toate de bine,
și toate despre tine.
Ești deja între doi,
ce rost mai are să apar și eu?
Între voi, ca am fi doi sau trei,
nu te pot face să alegi dintre noi, toți!
Nu știu ce să fac,
să rămân în urmă sau, de-al dreacu’,
să pășesc din umbră spre lumina
ce mă-ndrumă spre inima ta bună.
Dar te rog să mă lași pe mine
și să-ți fie ție bine.
Nu vreau să te trag în urmă,
vreau să rămân singur închis
între strofe și beat-uri,
versuri despre tine,
toate-mi trec acum prin minte,
că te văd mereu în fața ochilor
și mă rog să-mi treacă de acest dor,
că poate o să rămân cu un gol,
dar mai bine decât să te văd
mereu în fața lor, pradă a minciunilor!
Ți-aș cere să mă iei lângă tine
și să-mi spui prin șoapte dulci
sau vorbe pline și cuvinte de iubire:
„Sunt a ta și sunt lângă tine!”
Dar mai bine aștept să treacă totul de la sine,
cu alcool și ceva pastile,
scrum și fum, droguri și tutun!
Că atunci când te văd mă simt ca un tun,
pregătit să facă bum în inimă, în suflet, în gând,
și acum mai mult ca oricând
vreau să te uit, să îmi văd de drum,
de muzică și de planurile mele
și nu vreau, tu nu faci parte din ele.
Știu că vrei să mă ții lângă tine
și să fie la fel ca înainte,
dar pe zi ce trece îmi placi tot mai mult
și nu vreau să sufar ca un nebun,
să merg pe drum, să nu mai știu de mine,
gândul meu fiind doar la tine.
Privirea ta o am în fața ochilor,
când mă trezesc dimineața în zori.
În fiecare dimineață găsesc un mesaj de la tine,
ceea ce mie nu îmi face bine,
pentru că vreau să uit de tot de tine
și te rog să mă asculți,
că tot ce simt nu pot să exprim
decât prin lacrimi și melodia ce o cânt.
M-ai prins în capcana ta
și a fost bine când stăteam lângă tine,
eram fericit, simțeam iubire,
dar cum era să fie, nu putea dura o veșnicie
și cum era de așteptat pentru unu’ dintre ei,
tu m-ai lăsat, și ce puteam să fac
decât s-aștept și-am așteptat
momentul când s-a întâmplat,
te-ai întors și eu, de ce te-ai întors
când știai că te vei întoarce fără rost?
Știai că sunt nebun și am să te iubesc din nou
ca un prost, știu că poate scriu aceste
versuri fără rost, fără pic de folos
și tot ce e frumos s-a dus în speranța de a face bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri neîmpărtășite și lupta cu dependența emoțională și substanțele. Naratorul este conștient de ciclul toxic în care se află, dar nu poate scăpa de sentimentele sale.