Să fiu sincer, m-am născut printre oameni mental vaști,
Undeva pierdut prin toamnă, am uitat cum e să te naști
Și lumea a fost mândră de mine atât cât au putut,
Uite-așa și cu florile, sunt frumoase, da’ le rupi.
Vin din vremea în care trecutul era prezent,
Mai paradoxal de-atât e votul lui Condorcet
Mi-am imaginat viața și parcă mi-a plăcut prea mult,
Viața-i viciu, nu doar berea, când îți place de ea și-atât.
Și e trist, și parcă-mi place, n-a vrut nimeni asta
N-a vrut nimeni să-mi facă rău, dar uite, mi-au distrus viața
Mi-a plăcut ideea de om, evoluția mai departe
Viața-n sine-i conținut, nu copertă fără carte.
E de mult timp vijelie, cad copacii peste mine
E iulie dar nu pare că a venit vara la mine
A venit gândul năpastei hotărât să ucidă
Și gândirea mea toxică să nu devină homicidă.
E ceva greșit cu mine, e ceva acid în voi
E problema cea mai mare la gândul de suferință și-napoi
Tot ratez..
Ulterior am aflat cum pot să mă trezesc.
Și poate voi ajunge viu
Când mă lasă căldura la pământ și io tot scriu
Încă n-a venit Decembrie, e târziu și știu
Că din darul ursitoarelor mi-a rămas doar un sicriu.
.. știi care e cea mai rea parte la trădare?
.. care?
.. partea cea mai rea e că nu vine niciodată de la dușmani..
Rx4: De dragul vieții de-acasă, mai trăiesc doar până mor,
Până când mă găsiți mort la mila principiilor
Până când aleg să zac repetitiv ca un ecou
Până când o să am ocazia să mă cunosc din nou.
Investesc în realitate
Aș fi vrut să fac și rap dar am prea multă demnitate
Am auzul simplității, să nu aud, să mă irit
Însă clipa ce mă schimbă m-a prefăcut iară mic.
Și Biblia ne-a mințit, din țăran, împărat, de fapt
Când nu suntem la grătare seara, umbrele ne despart
Și-am înțeles ce-am vrut din viață, iar mai apoi contextul
17 toamne în viața mea, vreau să le văd pe restul.
Descrie-mi perfecțiunea: o dorință viciată
Un căcat de sentiment, că te-ai simți în siguranță
Să te uiți la cineva cu drag fără să-l iei la palme
Fericirea nu-i reală, întoarce-te la realitate.
Vreau simplitate sufletească în inima celor care m-au așteptat
Să vin, dar m-au găsit placat
Nu-ți face de cap în iarnă, ca un îndemn, cu orice doamnă
O să ajungi la fel ca mine, victimă născută-n toamnă.
Rx1: De dragul vieții de-acasă, mai trăiesc doar până mor,
Până când mă găsiți mort la mila principiilor
Până când aleg să zac repetitiv ca un ecou
Până când o să am ocazia să mă cunosc din nou
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deziluzie față de viață, trădare și condiția umană. Artistul reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, exprimând o dorință de a se regăsi și de a găsi un sens în mijlocul suferinței.