Poți să-mi iei ce n-am uitat, am lăsat
Amintire catacombă a ce nu puteam ceda
Puteam să fiu, fiecare atom din el
Puteai să fii, stabil ca hidrogen.
Puteam băga de seamă tot ce am urât a fi
Ciocăn mut la uși închise, xenofob între străini
Mă-ntreabă 7 tâmpiți unde sunt, de ce nu scriu?
Mai scriu testamentul maxim și mi-l trag lângă sicriu.
Și mai știi, poți s-aduni o viață-ntreagă
Și la final să tot scazi când vezi că totul se leagă
Mi-ai promis ce n-ai ținut, altă ramă
Poți să stai lângă-o persoană ca să vezi cam cât înseamnă.
Ironia, și nu am visat prea simfonic
Doar că tot ce-am întâlnit m-a împins să fiu ironic
Vrei să știi iară de mine, uită tot ce ai știut
C-ai ajuns în punctu-n care îmi spuneai să nu ajung.
Себя на первый план никак не возможно,
В таком гнилом мире становится тошно,
Вяжут руки отрицая художника,
Сами страдая от травм ничтожных.
Mă privești zi de zi și gelozezi
Că pe alții i-am cucerit.
Cu soare în inimă și aroganță
Între timp am suferit.
Și totuși nimic nu m-apasă
Rămân constant liniștit.
Înnebunesc şi fericit
Vă transmit mesaje pasive, la infinit.
Am ajuns defect și-i sec că-s drept
Când plec încerc în cerc recurent
Am ajuns atât de sec, ori prea retoric întreb
Intrinsec prin lume am ajuns să mă-nțeleg.
Am uitat ca te urăsc, pentru o secundă visam
Că fac cataliza foamei gândului 2 personal
Și cât tot suporți moral ce credeai doar din priviri
Când are toată agenda cimitir de amintiri.
Mi-ai zis o zi să am grijă cum mă port
Și apoi, secunda 2 am realizat: nu mă suport
Poți sa uiți pentru o clipă de tot răul ce-l știai
Și răspunde, oare vezi cum te vedeam?
Adaos nervi, unde-ai dispărut? Că tot nu-ntrebi
Mi-am pierdut credința când am început să cred
Lob frontal, vise plăcute-s coșmaruri defapt, realizez
Doar atunci când mă trezesc.
Și-am auzit, vântul rece reverie
Și când m-am trezit la viață am căzut într-o prostie
Mi-a fost dor să mai vorbim și când iarăși am vorbit
Am uitat tot ce am fost și ce vreau să devenim.
Am ajuns defect și-i sec că-s drept
Când plec încerc în cerc recurent
Am ajuns atât de sec, ori prea retoric întreb
Intrinsec prin lume am ajuns să mă-nțeleg.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret, deziluzie și introspecție. Vorbește despre pierderea credinței, amintiri dureroase și dificultatea de a se înțelege pe sine într-o lume percepută ca fiind coruptă. Artistul exprimă o stare de conflict interior și acceptare a defectelor proprii.