Am uitat cum să trăim laolaltă, deodată
Să ne ajutăm frățește de parc-ar fi prima dată
Au încercat și-au reușit, mă piș pe ei de „toronați”
Că unu nu-i ca mulți, dar mulți n-au meritat.
Îi văd acum cum îmi zâmbesc, eu le-arăt un fel de semn obscen
Indiferența dovedit cel mai crud sentiment
De la cei mai buni în domeniu pe care îi vedeai amici
Nu-i nimic, e mai simplu să gândești și să eviți.
Mă piș pe cartier, e locul care naște incultură
Înstărită de familii reduse cu speranța doar în șură
Și-n dură multe, își lasă copii pe-afară
Și vor ajunge scârbele care vor mai răni odată.
Poate au aflat și ei ce-i viața, cum se mănâncă lumea reală
Cum se vor împiedica de ei sustrași în fază finală
Când veți muri și veți realiza că a fost un bou
La voi în grup când erați triști și v-a făcut să râdeți din nou.
Mulțumesc din nou, acum o să vă las să muriți
Și așa cum am făcut eu, vă las singuri să vă zâmbiți
Plecați din capul meu
Voci tâmpite ce mă-ndeamnă să mă-ntorc la greu.
Rx2: Tace mort blocul jegos, memoriam a ceva ce-a fost
Dați din cap acuma-n jos pe ritm dereglat și prost
Și voi pleca de aici mai repede cu un sentiment robust
Că a rămas în urma noastră o amintire de prost gust.
Când eram mic îmi doream să am oameni în jurul meu
Acum înjur și mă crizez când vă văd în apogeu
Și io tot cupeu, dar nu de lux, ci jegos, mă uit sus
Îmi văd greșelile răpănoase impuse cu scopul unui produs.
Transpus în prieteni imaginari, căput la blocuri
Și ați plecat și m-ați distrus pentru cine știe ce scopuri
Niciodată cam ca voi, atrași doar de presiuni
De tentații terminale terminate-n ton de zbucium.
Acum am înțeles substratul, unde trag și unde-mpung
Îngerul meu păzitor privește un stand-up mult prea lung
Prea mulți vă credeți în Dumnezeu când nu puteți face ceva
Când așa e viața voastră vreți să le-o luați pe a altora.
Mulțumiri de la incapabili în lumea modernă
Care existați ca suflete doar în lumea internă
Sunteți demult pierduți pe aici îmi regret mărinimia
Care v-a ars lăuntric cum mi-ați ars copilăria.
Și-n concluzie vă urăsc pentru cât m-ați chinuit
Poate că ăl’ de sus vă iartă dar la mine nu mai veniți
Știu că va doare fix în cur de piesa asta și iertare
Aveți grijă acuma-n viață și vă urez înmormântare.
*murmur bloc pe ritm de rap vineri seara când am scăpat
că toată pare spartă tripată când dă din cap.. *.
Rx2: Tace mort blocul jegos, memoriam a ceva ce-a fost
Dați din cap acuma-n jos pe ritm dereglat și prost
Și voi pleca de aici mai repede cu un sentiment robust
Că a rămas în urma noastră o amintire de prost gust
Sensul versurilor
Piesa exprimă furie și dezamăgire față de prieteni și de mediul în care a crescut artistul. El simte că a fost trădat și manipulat, iar acum își dorește să se distanțeze de acești oameni și de trecutul său dureros.