Am cam arătat respect pentru vreo 10 secunde
Și după aia evaporare.. uite muntele cum crește
Și eu sunt prea mic de fel, citește asta cu greu
Știu că n-am prea mult respect.. ca definiție pentru „EU”.
Două viziuni precare, una care mai de care
Alta pistol cu mercur, și-un careu de ași în mână
Ca invers proporțional o așteptare temporară
Prea acidă, ca o umbrelă gudron când afară plouă smoală.
Dintr-un cer soios.. stăteam întins pe iarbă
O mână m-a ridicat prea tâmpit m-a întrebat
„Ai ceva mai bun de-a face într-un mediu iritat?”
„Vrei să-mi ții companie.. că-i prea grea să pot s-o țin”.
Și-am vrut să-i țin companie, i-am ținut de m-am căcat
Las gândul să zboare că speranța a zburat
Ca și cum afecțiunea-i o formă cancerigenă
Detectivă de plural de când apare doar la mine.
Bravo Hades ești un jeg.. carambol pe patul morții
Dacă să mai simt ceva, răsărit ca mortul pur
Când ai apărut din foc în fața mea, și cu glasul șur
Întrebi:”Nu te-ai săturat să stai degeaba?”.
„Vino dansează la foc”, ale dracu iele scârbe
Cât urăsc mitologia, așa m-a urât și ea..
Nu dansez că sunt un jeg, și tot nasc portaluri sumbre
Și fac încântații cancer și de nervi mă f*t cu umbre.
.. încă mă gândesc să fiu
Încă trag de mine să previn o altercație
Când te vad și sunt penibil copiez pe Edvard Munch
Lasă-mă să te scârbesc chit că tot nu vreau să taci.
Mimic, tare nemilos, când mila moare ca Akuma
Mi-l aduce acuma falnic gându de-a mă reproduce
O cascadă de emoții care singură distruge
Piatra ei de a susține.. dă-o dracu.
Nu ești cascadă, nu ți-e menit, real material ca Zenit
C-ai uitat pentru ce lupți, cam ca mine-n piesa asta
Când te-am privit cu dispreț.. (cancer) e cataclism
Și ai râs și ai făcut ca să râd și eu puțin.
Dar degeaba, am o voce ce nu tace și mă face
Să adopt un stil onest, dar după aia risc, că-mi place
Chimical sau a***, vorba bună sau oral,
Că nu-i tratament renal, dar ce dracu..
Când m-ai declarat tu om, ca fiind bun în continuare
Am zâmbit, pe fundal de huiduieli spectrale
Pentru că n-ai declarat vreun cuvânt
Și eu ca prostu, am scris o carte mult prea lungă despre ce voiam s-aud.
Iar n-a fost să fie, tot strig asta prea complex
Și alții se completează, io nu trag figuri în piept
Nu știu de ce te urăsc aveam impresia că n-ai
Un Nemesis sau Artemis, nu pe mine mă vânai.
Când eram ce n-am nevoie și ție ce nu-ți lipsea
Și vorbesc iar eu cu mine că iară m-am enervat
Că-s schizovren..
Aș trage metan în piept
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de conflict interior profund și suferință. Naratorul se luptă cu sentimente de ură, dezamăgire și schizofrenie, folosind metafore puternice și referințe mitologice pentru a ilustra starea sa emoțională.