Prin negurile iernii încremenită-n zările de gheață,
Trec grijile-n stoluri, în strai de dimineață.
Grăbiții merg să ducă
Povara zilei nouă,
Pe pleoape cu omătul
Sclipirilor de rouă,
Din roua cea trudită
A trudnicului azi.
E-n toi mânia iernii
Și omenirea-n haos,
Și pentru grija zilei
Nu-i clipă de repaos.
Cresc peste neaua vremii
Țurțurii reci de rouă
Din deznădejdea veche
Și deznădejdea nouă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume apăsată de greutățile iernii și de grijile cotidiene. Oamenii sunt prinși într-o luptă continuă, fără a avea un moment de respiro, iar deznădejdea pare să crească odată cu trecerea timpului.