O, inimă, ce-s pentru noi bălțile de sânge
Și jar, și mii de omoruri, și furia țipând,
Suspinde ale unui întreg infern ce fringe
Oricare ordini și pe ruine aprind Vânt.
Și toată răzbunarea? Nimic! Dar dacă-așa
Și vrem? Pieriți voi, principi, industriași, senate!
Ah, jos puteri, justiții, istorii! Ni se cade!
Pe merit! Sânge! Sânge! Văpaie de-aur, grea!
Totu-n război, teroare și-n răzbunare-aruncă,
O, Duh, al meu! În Rană să răscolim turbați:
Republici ale lumii, vă duceți! Și ajungă,
Popoare, regimente, colonii și împărați!
Cine-ar stârni vârtejuri de foc în crunte jocuri?
Doar noi și cei pe care îi credem frați. Și dacă,
Fantaști de amici, alături ne-ați fi: o să vă placă.
N-om mai trudi vreodată, talazuri, voi, de focuri!
Vă strângeți, Europa, Americi, Asia!
Răzbunătorul nostru marș totu-a ocupat,
Cetăți și câmpuri! Fi-vom zdrobiți de-a pururea!
Vor răbufni vulcanii! Oceanul revărsat.
O, inimă! amicii, desigur, frați îmi sunt:
Necunoscuți, voi, negrei de-om merge, dați bătaie!
Cum tremor! peste mine, vai mie, vechi pământ,
Din ce în ce al vostru! pământul se tot moaie,
Dar nu-i nimic! sunt, iată, aici! întruna sunt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de furie și dorință de răzbunare. Vorbitorul îndeamnă la distrugerea ordinii existente și la o revoltă generală, invocând imagini violente și apocaliptice.