Te vreau ca să-ți ghicesc menirea,
Fac farmece asupra ta.
Îți caut uneori privirea
Și văd văpăi fatale-n ea.
Sau poate taina-i dezlegată?
Porunca timpului o ții
Și te-ai ferit, străluminată,
De boarea multor seminții?
Să știi: supus sunt toată viața,
Porunca sfântă n-o s-o uit.
Să nu mă părăsești în ceața
Anilor tăi de-nceput.
Da, un descântec ne desparte,
Dar în statornicia mea,
Sub masca ternă, simt cum arde
Văpaia geamănă cu-a ta.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorința profundă a poetului de a înțelege menirea iubitei sale, folosind metafore mistice și magice. El se declară supus și devotat, implorând-o să nu-l părăsească, simțind o conexiune puternică și eternă între ei.