În prag eu genunchii-mi îndoi.
Înalț rugi înspre Domnul, târzii.
Suntem în biserică doi,
Dar tu nu mă vezi și nu știi.
De nu știu ce vis împlinit
Oftezi spre icoane din greu.
Șoptești că pe-un om l-ai iubit
Și, Doamne! spui numele meu..
Dar iarăși e liniște grea
Și glasul în plâns s-a-necat.
Și iarăși înalț ruga mea
Spre Domnul cel sfânt și uitat.
Și toate-s iluzii pustii.
Mă-nchin tremurând, mă-nfior.
O, dacă în zbor vei zvâcni,
Cu tine pe veci am să zbor!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o rugăciune într-o stare de melancolie și deziluzie. Vorbește despre o iubire neîmpărtășită și căutarea de consolare în credință, dar și despre sentimentul de a fi nevăzut și neînțeles.