Ce dulce e viața mea, e ca mierea în cafea
Și oricât m-aș chinui, mai mult n-o pot îndulci.. (x2)
Dragoste fii blestemată,
Mi-ai dat să iubesc o piatră,
Să mă chinui numai eu,
Eu cu suflețelul meu..
Doamne, Tu fă o minune,
Ai milă te rog de mine,
Vreau ca inima crească,
Să fac piatra să iubească.
Ce dulce e viața mea, e ca mierea în cafea
Și oricât m-aș chinui, mai mult n-o pot îndulci.. (x2)
Tu ești tot ce mi-aș dori,
Bătăile inimii,
La sufletul meu ești om
De nu vii eu ard de dor.
Când te găsesc aș vrea să pot
Să te mai țin o viață-n loc
Ești suflet dulce ca mierea
Dar poți fi amar ca fierea.
Ce dulce e viața mea, e ca mierea în cafea
Și oricât m-aș chinui, mai mult n-o pot îndulci.. (x4)
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și suferință într-o iubire imposibilă. Dulceața vieții este comparată cu mierea în cafea, dar eforturile de a o îndulci sunt zadarnice. Persoana iubită este văzută ca o piatră, inaccesibilă, generând un sentiment de chin și dorință profundă.