Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?
Sensul versurilor
The poem explores a profound and silent love between two people, intertwined with destiny and suffering. Their love is so intense that it transcends the self, becoming an eternal bond, yet it is also vulnerable to being torn apart by sorrow. The poem captures the paradoxical nature of a love that is both powerful and fragile.
