Strânge-mă-n brațe, iubito, strânge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Și-n al cărui văzduh alte clopote bat.
Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire –
Nestatornică, rea și pierdută-n povești,
Dar tânjesc, în sfârșit, după prima iubire,
Așteptând-o să crească din cea care ești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui bărbat matur pentru trecutul său nestatornic și dorința de a regăsi puritatea primei iubiri în relația actuală. El cere iubitei să-l accepte și să-l iubească așa cum este, sperând într-o transformare prin iubire.