Eu te iubesc pentru ce ești, femeie
Nu-mi pasă că ești sau țiitoare
Eu cred că ți-ai lăsat Calea Lactee
Să dărui viață și să-mprăștii soare.
Eu te iubesc pentru ce-nsemni, femeie
Nu că arăți într-un fel anume
Pentru menirea-ți ca o Odisee
Să porți în pântec o întreagă lume.
Refren:
Mă rog cu tine, femeie
Și pentru tine fac altar
Iubirea ce răsare-n mine
Se-oprește-n al vieții hotar.
Eu te iubesc pentru ce faci, femeie,
Ți-ascunzi durerea după legea firii
Lumina ta scânteie cu scânteie
O-mparți și-alini durerea omenirii.
Eu te iubesc pentru că ești, femeie,
În lumea noastră tot mai Antihristă
De n-ai fi tu, de n-ai fi Dumnezeie
Și clipa zilei-i noastre-ar fi mai tristă.
Refren:
Mă rog cu tine, femeie
Și pentru tine fac altar
Iubirea ce răsare-n mine
Se-oprește-n al vieții hotar.
Refren:
Mă rog cu tine, femeie
Și pentru tine fac altar
Iubirea ce răsare-n mine
Se-oprește-n al vieții hotar.
Sensul versurilor
Cântecul este o odă adusă femeii, celebrând rolul ei esențial în viață și societate. Exprimă admirație pentru puterea, rezistența și capacitatea femeii de a dărui viață și de a aduce lumină în lume, văzând-o ca pe o forță divină și esențială.