În Nazaret e-o primăvară dulce
şi zburdă-n ea copilul de dulgher.
Şi prag se-neacă-n aur şi ungher,
oriunde El surâde sau se duce.
Atinge-un lemn şi stropi de juvaer
ţâşnesc din ciotul pus să se usuce.
Aleargă-n drum şi uliţa străluce,
ca-n noaptea, drumul robilor pe cer.
Se joacă-n praf şi colbul ca o iască
musteşte flori sub tălpile Lui mici.
A râs: scaieţii-ncep să gânguească
şi pietrele prind viers de rândunici.
Un pas: şi pomii-n haină îngerească
Merg după El cu paşi de ucenici.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică din Nazaret, unde copilul Isus transformă lumea din jurul Său prin simpla Sa prezență. Natura răspunde la atingerea și râsul Său, evidențiind divinitatea Sa și impactul miraculos asupra lumii.