Să fii blestemată!
De o sută de ori să fii blestemată!
Doar Tu ai fost în mine,
Nimic altceva.
Și niciodată altceva.
Și mi-ai sufocat orice mare iubire.
Tu mi-ai fost femeie și familie,
Și nația și Dumnezeu ai fost pentru mine.
Și mândră ești, că din inima mea tristă
Ai scăpărat niște scântei de vise, rime!
Tu ai fost izvorul păcatelor din mine,
Să fii blestemată,
Căci și acuma sunt plin numai cu tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire obsesivă și distructivă față de o persoană care a devenit totul pentru narator. Acesta se simte sufocat și blestemat de această iubire, realizând că ea a fost atât sursa inspirației, cât și a suferinței sale.