Am îngrămădit în mine cearta,
Discursul golit de-nvoire,
Cuvântul ce-și leapădă șoapta,
Cel grabnic poștaș de asprime.
Am îngrămădit în mine dorul,
Cu gândul lui frânt de privire,
Când visul crud își ia zborul,
Și-mi lasă frumoas-amintire.
Am îngrămădit în mine plânsul,
Suspinul înghițit de-ndoire,
Cu lacrima dată de dânsul,
Pe-obrazul oval și subțire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele intense de durere și regret resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul descrie cum a acumulat în interiorul său cearta, dorul și plânsul, transformând emoțiile negative în amintiri dureroase.