Drag mi-i mie să stau vara
În munții de la Nucșoara,
Să urc plaiul gâfâind,
Văi, poiene să colind,
Să mă uit cântând la ape,
Oi din munte să se-adape.
Și să pasc mioarele
La Malul cu Florile,
Munte veri am tot vărat
Sus în muntele cel înalt,
Cu luna, cu soarele
Și cu căprioarele.
Sus în vârful muntelui,
Sub cetina bradului
Și stăm jos lângă tufan,
Cântăm doine din caval.
Foaie verde de trifoi,
Drag îmi e cioban la oi,
Să pasc oile-n zăvoi,
Să pasc oile-n zăvoi,
Trei zile și-o săptămână
Să nu las bâta din mână
Și să pasc mioarele
La Malul cu Florile.
Sensul versurilor
Cântecul evocă dragostea pentru viața simplă de la munte, în mijlocul naturii. Naratorul își amintește cu nostalgie de verile petrecute păscând oile și cântând doine, într-un cadru idilic.