Zici masă?
Înainte să aprob cuvântul,
aș vrea să știu ce-nseamnă lemnul său de acaju;
înainte de acaju,
priveliștea sa;
înaintea priveliștei,
cei doi ochi ce-o pândesc;
înaintea ochilor,
ceea ce le îngăduie
să fie ochi.
Zici masă?
Spulber-o, pentru că-n lipsa ei
aș vrea să fac
o masă-adevărată;
la început era mătasă,
broscuță, cuvânt,
sau muzică foarte dulce.
Ca să înțelegi, eu trăiesc ca masa,
eu sunt masa.
O, robia obiectului
reînviată în om!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura realității și a percepției, punând sub semnul întrebării sensul obiectelor și modul în care acestea ne influențează existența. Vorbitorul își asumă identitatea obiectului, sugerând o fuziune între subiect și obiect și o critică a robiei față de materialitate.