1. Merg pe unduite căi
Încâlciți sunt pașii mei
Rucsacul mă apasă greu
Iară eu prin munți mereu.
R: Mă întorc și pașii-s grei
Las în urmă munții mei
Mă întorc și pașii-s grei
Mă gândesc numai la ei.
2. Munții cât am străbătut
Să m-opresc nu am putut
Înfruntând și ploi și vânt
Vreau pe creste să ajung.
3. Cerul arde-n curcubeu
Iară eu prin munți mereu
Rucsacul mă apasă greu
Încâlcit e drumul meu
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie montană, cu accent pe efortul fizic și legătura emoțională cu peisajul. Refrenul exprimă dorul și nostalgia pentru munții lăsați în urmă, sugerând o despărțire temporară sau permanentă.