Strop de rouă de pe floare,
Când răsare mândrul soare,
Tot pământul îl primenește
Și cu flori îl împodobește,
Frunți de oameni descrețește,
Copilașii-i încălzește.
Oameni buni din lumea mare,
Alungați norii din zare,
Negura din depărtare
Să n-ajungă pân’ la soare,
Lăsați copiii să crească
Și florile să-nflorească.
Dimineața pe răcoare
Aud murmur de izvoare
Și-o doină mângâietoare
Și-apoi soarele răsare,
Lăsați copiii să crească,
Soarele să strălucească,
Soarele să strălucească,
Zorii păcii să-i vestească.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea naturii și inocența copilăriei, îndemnând la protejarea acestora de influențele negative. Este un apel la optimism și la crearea unui viitor pașnic pentru generațiile viitoare, sub lumina protectoare a soarelui.