Să ne imaginăm: am făcut avere
din genunchi artificiali,
din evantaie de fildeș,
din dinți falși.
De pe la cincizeci de ani, am divorțat
ca să alerg după fetișcane
și după dansatoare
care, după orele trei de dimineață, scuipă sânge.
Am plătit scump
ca să nu-mi mai văd fiii niciodată;
cel mare, un gigolo,
celălalt, o curcă plouată.
Hotel deocheat,
hotel de lux:
divină alternativă!
Pocker nu joc decât cu răufăcători,
ca să învăț cum trișează.
Îmi plac războaiele,
cu țigara de foi în gură,
în fața unui cinzano.
Uneori dau o sută de dolari
pentru copiii din România:
banii vor intra în buzunarul
unui colonel mustăcios.
Nu mai citesc decât jurnale;
pronosticuri, cuvinte încrucișate, cursuri la Bursă.
Nu știu ce este poezia.
La anul, la moartea mea,
nu voi lăsa nimic, nici măcar un vid
în inima prietenilor mei.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj care a acumulat avere prin mijloace discutabile și a dus o viață hedonistă, ajungând la bătrânețe singur și cinic. El realizează că, în ciuda bogăției sale, nu va lăsa nimic valoros în urmă, nici măcar o amintire pozitivă.