Strofa a II-a.
Au trecut ale anilor clipe,
Ca frunza de toamnă târzie-au trecut,
Au mințit sărutări ce cu patimi,
Pe buze fierbinți, din dorinți s-au născut,
Am rămas numai eu
Să trăiesc tot mereu
Al trecutului farmec nespus..
Și-ai să vezi într-o zi
Că iubirea din sufletul meu
Încă tot n-a apus.
Refren.
Și atunci or să te doară
Remușcări de dor,
Și-ai să plângi și tu întâia oară
Visul trecător.
În zadar chema-vei iubirea,
Ce se va stinge-n drum
Va veni doar amintirea
Cu al ei parfum.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și remușcările după o iubire pierdută. Vorbește despre trecerea timpului și despre cum amintirile persistă, aducând cu ele parfumul trecutului, dar și durerea pierderii.