Îngerul tău se ascunde când răul iese la suprafață,
dar sufletul tău răspunde la un grăunte de bine în viață,
unii zic că iadul vine de sus,
oare cât mai ține gheața,
de când s-a dus Iisus vindem trandafiri cu spini în piață,
pătați de sângele invizibil al universului,
debusolați nu vrem sensul nostru ci fiecare sensul lui,
săraci, bogați, sacrificați în numele progresului,
toți posaci, mutilați de daunele procesului,
îngerul meu inspiră o gură de iubire din creație,
își vine în fire, tot ce poa’ să expire e putrefacție,
îmi cere-n suspine să-l las să intre în mine ca reacție,
încerc să fug de sine el mă reține în meditație,
îmi șoptește că iadul și raiul sunt în noi,
diferența o facem când știm să împărțim la doi,
apoi la doi, și la doi, și la doi, și la doi,
dar eu nu-s și nu vreau război și pace ca Tolstoi,
el m-atinge pe suflet, mi-arată ce pot să fiu,
cum pot, tot să știu, cum că de mult sunt mort de viu,
cum că de-abia mă suport cu chiu cu vai,
cum că niciun pai nu m-ajută,
mi-arată că nu există prea târziu,
nu e nevoie să mă descriu, mă citește în ochii mei,
vede ura ca pe un pustiu pe care poți planta de vrei,
intenții bune, sentimente bune nu numai față de ai tăi,
îmi spune că nu-i ușor, se-nvață în ani grei
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre bine și rău, sugerând că ambele există în noi. Mesajul central este despre găsirea echilibrului și cultivarea intențiilor bune pentru a depăși ura și a evolua spiritual.