Permite-mi să mă prezint, deși poate mă știi,
Succint, eu sunt Doc, la restu’ le-au zis MC,
Și da, tre’ să scrii, zi de zi ca biografii,
Tre’ să descrii sinestezii c-audio grafic,
Femeia mă stresează, zice că ăștia ne supraveghează,
Mami! Merg în concerte, normal c-am microfoane-n casă,
E-un joc, începând cu titlul, arde-o arbitru,
Fii pe fază, te rog gândește și tu, fii pe frază,
Mulți pică-n plasă ca produsele din supermarket,
Lasă, oricum cu ce fac, n’am cum să am un super target,
Da’ io, nu te fac ca un camion, ba lache lache,
Încerc să unesc oameni, gen Cadar pe Take, Ianke,
Cică rapu’ meu e greu de digerat, faci ulcer,
Dar am ascultat mult prea mult c***t și-ajunge,
Aud alienații acestei nații debitând aberații,
E bătaie de joc ca Tekken sau Zidane-Materazzi.
Cine ești tu?
Doc, zis și făcut niciodată,
Cel mai bun MC, care n’a văzut Parisu’ tata,
Tu cine ești?
Lumea-mi zice Maxi, Maxi,
Îmi iubesc frații, frații,
O ardem ca spartii, spartii.
Aha. Pe străzile din România,
Ne pierdem nopțile doar ca să ne-asasinezi tu mândria,
Când mergem pe la concerte, spun asta plin de regrete,
Publicu’ din țară tre’ să-nvete să respecte,
Tre’ să-nvete că nu tot ce zboară se mănâncă,
Și n-am venit doar la distracție, presăm la muncă,
Și pun în asta minte, trup, suflet și voce,
Adică-ți dau tot, da’ vezi că nu-ți dau orice,
Nu, nu noi nu suntem poli-i-i-ticieni,
M-am mutat de pe Nordului, în Be-be-be-berceni,
Și să mor dacă diferă,
Aceeași sărăcie, nebunie și depresie, în a-a-a-tmosfera,
Aha. Pe net e prea multă mâncătorie,
Că cică dacă vrei bani din rap, asta e blasfemie,
Da’ n-am de gând s-aștept acceptu’ vostru,
Criticați, că-i dreptu vostru, c***-m-aș pe rapu’ vostru,
Zi-le.
Cine ești tu?
Doc, zis și făcut niciodată,
Cel mai bun MC, care n-a văzut Parisu’ tata,
Tu cine ești?
Lumea-mi zice Maxi, Maxi,
Îmi iubesc frații, frații,
O ardem ca spartii, spartii.
Permite-mi să mă reprezint, am bun simt da rapu-i nesimțit,
Cât de nesimțit? Cam ca un ninja, cel mai sfrijit,
Deschide ochii mari, nu-i mai mijii, cască urechea,
Plastic în text, flow cromatic pe track cât bechea,
Zic Edison, supărat c-ăștia au călcat pe bec iar,
Premier gras, zici c-ai dat de Emil Boc la Mec, dar,
Poate nu-ți ajunge, ca un colet din State, frate,
Deci treaba mea se suge, ca p***e din spate-s sparte,
Cică rapu-i pe moarte, d-astea-s vorbe pe nas,
Las’, că-l salvez eu frate, da-mi tobe și bass,
Da-mi, Doamne glas, da-mi, verde de ars,
Da-mi, concerte stas, da-mi popa, aș să nu zic pas,
Da-mi, voie să-mi duc filmu’ la capăt, să-l developez,
Și asta e doar primu’, nu-s în treacăt, ci staționez,
Aberez des, dar ursitoarele mi-au dat haru’,
De-a avea rime cu caru’, gen paru’, paru’, țăru’.
Cine ești tu?
Doc, zis și făcut niciodată,
Cel mai bun MC, care n-a văzut Parisu’ tata,
Tu cine ești?
Lumea-mi zice Maxi, Maxi,
Îmi iubesc frații, frații,
O ardem ca spartii, spartii.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra identității artistice și o critică a scenei rap românești și a societății în general. Artiștii își prezintă viziunea asupra rap-ului, a problemelor din țară și a luptei pentru autenticitate.