Marie, Marie, ia spune tu mie,
Ia spune tu mie
Care floare-nfloare noaptea, pe răcoare,
Noaptea, pe răcoare.
Floarea spinului și cu-a dorului,
Și cu-a dorului.
Aia floare-nfloare noaptea, pe răcoare,
Noaptea, pe răcoare.
Marie, Marie, ia spune tu mie,
Ia spune tu mie
Care frunză cade vântul când nu bate,
Vântul când nu bate.
Frunza plopului și cu-a dorului,
Și cu-a dorului.
Aia frunză cade vântul când nu bate,
Vântul când nu bate.
Sensul versurilor
Piesa este o doină care explorează simboluri ale naturii, precum floarea și frunza, în contextul unui dialog. Versurile sugerează o căutare a înțelesului sau a răspunsurilor legate de dor și efemeritate.