Șarpe de văzduh trandafiriu
Trecând spre mine
O punte răcoroasă de miresme
Măr rostogolit de uitare
Pe iarba timpului
Stol de păsări înclinate
lunecând mereu
Spre polul magnetic al tăcerii
Și noi rătăciți amândoi
În sărut
Când echinocțiul de toamnă
Cumpănește
lumina și umbra
Cu umerii tăi
Într-un nevăzut și cosmic balans.
Sensul versurilor
Piesa explorează un moment intim într-un sărut, plasat în contextul schimbării anotimpurilor. Metaforele naturii și ale timpului sugerează o conexiune profundă și efemeră între doi oameni.