Don – Înger Negru

I
Orașul nostru e distrus,
Degeaba acum mă știi,
Inima mea-i o ruină,
Și nu poți s-o mai învii.
Gânduri ușor mă ucid,
Sunt într-un declin total,
Totu-i ca o casă arsă,
Tu vii s-o stingi la final.
Tu chiar crezi că mai contează,
Acum nu mai am nimic,
Cândva înger, acum demon,
Vei vedea ce vreau să zic.
Obișnuia să îmi pese,
Dar ea a făcut-o lată,
Îmi pun pelerina neagră,
La noapte moartea-i pe stradă.
Fierbe sângele în mine,
Setea de rău este mare,
Haide, pune sentimente,
Că ți le calc în picioare.
Dacă aveai vreo speranță,
Ia, încui-o într-un cufăr,
Dar tre’ să îți spun ceva,
N-ai apă, floare de nufăr.
Fac cubic din mintea ta,
Nu mai știi ce să-nțelegi,
Rezolvarea este simplă,
Mai departe tre’ să mergi.
O persoană ascultătoare,
Va avea o viață bună,
Nu veni pe drumul meu,
De doi ani este furtună.
Nu te mai juca cu moartea,
Nu e nimic palpitant,
Vrei dragoste, fericire,
Moneda cade pe cant.
Nu înțeleg ce mai stai,
Aici e închis non-stop,
Te salută cu respect,
Don băiatul de la opt.
II
Rătăcesc prin minte oare,
Retrăiesc o clipă care,
M-a făcut să fiu ca dracul,
Ce-l vezi acum în picioare.
Vin din centrul iadului,
Să îți aduc o scrisoare,
Hai intoarce-te cu mine,
Experiența este tare.
Nu sunt moartea cu coasa,
Sunt tipul cu microfonul,
Țipi la mine?
În locul tău mi-aș schimba tonul.
Nu uita de unde vin,
În cazan fierbe și omul,
Nu uita de unde-s eu,
N-o să te mai rogi la Domnul.
Nu te-ajută dacă țipi,
Infernul e infinit,
Totul s-a-ntâmplat rapid,
Stai că abia am venit.
Ia un loc, bea ceva,
Oricum de-aici nu mai pleci,
Bun venit în lumea mea
Nu pentru mult timp, pe veci.