Cunoști tu pe alba fată
Pentru care Biulbuili
Toate nopțile se-mbată
De cântări în Candili?
Cu păr negru, față albă
Ca un crin după Burgaz,
Și surâde lumii dalbă
Ca lumina pe Bogaz.
Sub arzânda ei cătare
Mugurii îmbobocesc
Și pe câmpuri, și pe mare
Stelele se amuțesc.
Astfel viața mea-ntristată,
Ca-i gi, s-a amețit,
Oh! de când frumoasa fată
Cu dulceață mi-a zâmbit.
Și-a mea inimă se duce
Unde cântă Biulbiuli,
Pentru draga mea cea dulce
În grădini la Candili.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și romantismul față de o fată misterioasă din Candili. Frumusețea ei are un efect puternic asupra naratorului, transformându-i viața și inspirându-i inima să o urmeze.