Dimitrie Bolintineanu – Daniil Sihastrul

Daniil Sihastrul
(versuri de Dimitrie Bolintineanu).
„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțul îl înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Sub o stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— „Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi! ”
— „Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară!
Sunt în rugăciune. ”
— „Bunule părinte!
Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu să-ți cer povața dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine? ”
Daniel Sihastru domnului a zis:
— „Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțul îl înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e tot d-odată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat! ”
După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii ‘nalță-o mânăstire.”