Tu ești prinsă în cuie, legată în lanțuri,
Încerci năprasnic să fugi.
Dac-aștepți, la apus voi deschide fereastra
Și-am să te las să te duci..
Înspre lună tot fugi, calea vântul ți-o cântă.
Să fii gata să treci.
Prin păduri, pe cărări, când noaptea-i adâncă,
În bolta ei să te îneci.
Tu ești liberă, zboară. Știi, vântul aude
Strigăte, voci.
Și-n ecou te aștept, pe-ale lui unde
La mine să te întorci.
La mine să te întorci.
La mine să te întorci.
La mine să te întorci.
Eu sunt ancora ta, tu ești forma sub soare,
Ostatică trupului meu
În playback faci cum fac mișcarea, mișcare
Știu că ţi-e greu.
Tu ești umbra mea prinsă în cuie, în lanțuri.
Să fugi năprasnic încerci.
Dac-aștepți, la apus voi deschide fereastra
Voi deschide fereastra.
Și-am să te las iar să pleci..
Și-am să te las iar să pleci..
Și-am să te las iar să pleci..
Și-am să te las iar să pleci..
♫.
Și-am să te las iar să pleci..
Și-am să te las iar să pleci..
Și-am să te las iar să pleci..
Și-am să te las iar să pleci..
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă de dependență, unde o persoană se simte prinsă și încearcă să se elibereze. Umbra reprezintă o parte a sinelui sau o altă persoană de care nu se poate desprinde complet, oscilând între dorința de libertate și atracția către familiaritate.