A nins ca-n basme aseară
Mai ninge și acum
Prin albul calm al iernii
Privirea mea-i de fum
Și rătăcit mi-e gândul
Sau poate mă visezi
Și-n jur sunt crini în floare
Iar tu-mi șoptești: zăpezi
Eu cad într-o clepsidră
Cu fulgii de afară
Și nu știu cine-n taină
Tristețea mi-o măsoară
În palma ta întinsă
Căzu un fulg. Și nu-i
Cândva și eu cădea-voi
În palma nu știu cui
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și introspecție odată cu venirea iernii. Naratorul se simte pierdut și trist, comparându-se cu un fulg de zăpadă care cade, sugerând efemeritatea și incertitudinea vieții.