O dramă-i astă viață, un scenariu.
Și omul ca un pește în acvariu.
Și universul un sistem divers,
Și stelele nu-ncap în univers.
Și gândul nu încape în cuvânt,
Nu mai încape gândul în cuvânt.
Nu mai încape gândul nici în gând,
Este un rând,
Un rând fără de rând.
Și nu încap sicriele-n pământ
Și anii trec, și timpul trece scurt,
O clipă veșnicia, prin absurd.
Sensul versurilor
Piesa explorează absurditatea existenței umane, limitările gândirii și trecerea rapidă a timpului. Viața este văzută ca o dramă, iar omul ca un simplu observator într-un univers vast și incomprehensibil.