Ține-mă
Leagă-mă
În brațe funia mă leagănă.
Virgulă-n costum
Prinde-mă-n postum
Îmbracă-mă la drum.
Sol-recrut mi-au dat adeverință
Sol-recrut am brazda cruntă așternut
Speleonaut sap gândul locuință
Adâncă mult, adâncă mult.
Ține-mă, leagă-mă
Funie-n brațe leagănă-mă
Strigă-mă cheamă-mă
Virgulă-n lațe fără teamă
Inimă iartă-mă
Gură ghimpată, am graniță
Ține-mă, leagă-mă.
În ochii mei lumina toarnă ceară
Fluturi nebuni zbat aripi agitate-n piept
Molie la inimă ca-n gară
Mă roade-ncet, mă roade-ncet.
Ține-mă, leagă-mă
Funie-n brațe leagănă-mă
Strigă-mă cheamă-mă
Virgulă-n lațe fără teamă
Inimă iartă-mă
Gură ghimpată, am graniță
Ține-mă, leagă-mă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de captivitate și dependență, sugerând o luptă interioară cu emoții copleșitoare. Metaforele funiei și a lațului simbolizează constrângeri, în timp ce chemarea repetată de a fi ținut și legat indică o nevoie paradoxală de protecție și control.