În mâna mea cioplești aripă
Iar ochii în ispită-mi cer
Hai lasă-mă răpit de cer
Să-mi bată vântul val în par.
Fie ce-ar fi chiar frig sub soare
Fie că lumea-n ce trăim
În noaptea asta va dispărea
Așa cum numai noi o știm.
M-ai botezat c-un nume dulce
Cel mai iubit azi muritor
Să știi cândva tot mă voi duce
În jur e totul trecător.
În capul iernii toamna târzie
Și din grămezi de frunze-ți strig
Fără de tine casa mi-e pustie
Fără de tine-n pat mi-e frig.
Iubește-mă să ofelească
Amara floare de băut
Ce a apucat în câmpul meu să crească
Când în tăcere m-a durut.
Lacrimi pe-obraji dansează nude
Precum o foaie murdărită de creion
În liniștea-mi pătruns se-aude
Adânc în nori un avion
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și efemeritate. Naratorul își exprimă dragostea și teama de pierdere, conștient fiind de trecerea timpului și de inevitabilitatea sfârșitului.
