Râule ce curgi la vale,
Spune-mi, n-ai văzut în cale
Pe un deal în poieniță
Stâna la al meu bădiță?
Cum omătul s-o topit
Badea turma și-o pornit,
O luat-o spre-asfințit,
Pe la mine n-o venit.
Codrule cu frunza rară,
Iaca vin cocorii iară,
Roua-și pune boabele
Ca mărgăritarele.
Izvoraș de lângă moară,
Dezghețat în primăvară,
Ia-mi dorul și mi-l albește
Și-ncet mi-l limpezește,
Limpezește-mi fețișoara,
Răcorește-mi inimioara!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete față de bădița ei, folosind elemente ale naturii precum râul, codrul și izvorul ca mesageri și alinatori ai suferinței. Natura este personificată și rugată să o ajute să își limpezească dorul și să îi răcorească inima.