De când a căzut peste mine o stea,
Am o rană cu floare la umărul stâng,
O frunză uscată înfășura inima mea
Și venele ca niște bretele interioare mă strâng.
Alergam după o bicicletă sălbatică,
Fenomenele cosmice nu mă interesau,
Îmi spuneam încurajându-mă poate că
Lupii-ndrăzneala să-adulmece n-au.
Liniștit, alergam liniștit
După o bicicletă sălbatică.
M-a lovit drept în umăr, căzând m-a lovit
Steaua aceea romantică.
Nicǎieri n-a mai fost cum era,
Vulturii zburau cu aripi de gresie
Peste rana care darnic se deschidea,
Floarea n-avea nici o impresie.
Glasul meu s-a întors către mine, și azi
Sună-n mine ca doar eu să-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
Sufletu-mi este rece și ud.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de melancolie și singurătate după un eveniment neașteptat, metaforic reprezentat de căderea unei stele. Vorbitorul se simte rănit și izolat, iar lumea din jur pare să-și fi pierdut farmecul.