Doamne, ai făcut cerul și pământul,
Tu ai fost lumina, Tu ai fost cuvântul.
Ai crezut în om și te-a înșelat,
Că așa e omul, cade în păcat.
Lumea s-a împărțit, mulți s-au înrăit,
De cuvântul Tău, alții s-au răcit.
Mi-a fost dat să văd multă lume rea,
Care s-a întors împotriva Ta.
Ți-ai trimis copilul să facă minuni,
Ai crezut în oameni ca se fac mai buni.
Ne-a arătat calea către paradis
Și ca drept răsplată el a fost ucis.
Ți-ai trimis copilul să facă minuni,
Ai crezut în oameni ca se fac mai buni.
Ne-a arătat calea către paradis
Și ca drept răsplată el a fost ucis.
Tatăl meu ceresc, dă-mi iertarea Ta,
Când mai scot pe gură câte o vorbă rea.
Tot omul mă face cu vorbe spurcate
Și mă ispitește să intru în păcate.
Lumea niciodată nu se va schimba,
Câte să mai rabde bunătatea Ta?
După câte semne ne trimiți mereu,
Omul nu se schimbă, se face mai rău.
Ți-ai trimis copilul să facă minuni,
Ai crezut în oameni ca se fac mai buni.
Ne-a arătat calea către paradis
Și ca drept răsplată el a fost ucis.
Ți-ai trimis copilul să facă minuni,
Ai crezut în oameni ca se fac mai buni.
Ne-a arătat calea către paradis
Și ca drept răsplată el a fost ucis.
Ți-ai trimis copilul să facă minuni,
Ai crezut în oameni ca se fac mai buni.
Ne-a arătat calea către paradis
Și ca drept răsplată el a fost ucis.
Ți-ai trimis copilul să facă minuni,
Ai crezut în oameni ca se fac mai buni.
Ne-a arătat calea către paradis
Și ca drept răsplată el a fost ucis
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de păcatele omenirii și recunoștința pentru sacrificiul lui Iisus. Ea reflectă asupra naturii umane imperfecte și asupra speranței de iertare divină.