Oare nu-ți este rușine
Să-mi iei inima și s-o arunci pe jos
Nu te gândești, poate mâine
N-o să mai fie la tine așa frumos.
Refren
La omul de piatră, of, măi dorule
Nu-i schimbi niciodată, inimioara seacă
Cum e apa din ocean, așa sărată
Vorba lui cu răutate, inimioara-ți crapă.
Oare n-ai inimă-n tine
Oare chiar așa de greu să fii om
Că nu pot să fiu ca tine
Dacă fac un rău, nu mai am noaptea somn
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea provocată de o persoană insensibilă, incapabilă de empatie. Naratorul se confruntă cu suferința și își exprimă incapacitatea de a deveni la fel de lipsit de sentimente ca persoana care l-a rănit, fiind chinuit de remușcări chiar și la gândul de a face rău.