Vă spun din proprie experiență,
Ce-am câștigat c-onoare și cu chin,
Că-n țara unde-am-nceput o existență,
Îmi este, spre rușine, strâmb destin.
E-acolo, unde de vorbesc sunt înjurat,
Chiar de încerc din propriile-mi puteri
S-o-nvăț să nu mai cadă în păcat;
Să nu greșească, precum alți până mai ieri.
E țara unde vin că-i casa mea
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc, câștig mi se tot ia..
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau străbunii înapoi,
Mă fură de țărâna unde-au fost
Și n-am vreun ajutor, nici de la voi..
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost!?
N-am drept nici să-mi fac singur adăpost
Pe cimitirul trecerii de timp,
Unde-au sălaș ai mei și-au ținut post
Și m-au născut.. crescându-mă-n răstimp.
Printr-o minciună, mi se ia mașina
De pe tărâmul ce-i al meu, cu acte;
Avize n-am, că n-am dosar cu șină..
N-am voie să-mi fac casă, să-mi spun carte!?
Nevinovat, mă pierd printre procese,
Că nu mint, șpaga mi-e uitată,
Iar vinovaților, nu-i cazul să le pese,
Căci le plătesc.. pierdutu-n judecată.
Sunt zilnic mai scârbit, irevocabil,
C-o țară mi-a furat poporul meu;
Mi-a luat și dreptul sfânt, inalienabil,
De-a fi produsul bun, de Dumnezeu.
Nu pot fi-n țara mea nici imigrant,
-Scursură, ce nu știe furt, minciună-
Sunt pur și simplu nimeni, ignorant;
N-am drept la spus, sunt sursă de ranchiună.
Și mă topesc de dorul de trecut,
Dar nu mai văd pe străzi dintre ai mei..
Sunt doar alb-negru evului, film mut;
Sutana dintre atâți arhierei..
.. Un biet profug, un naturalizat,
Ce mi-am lăsat copii. uitând.. genetic,
‘n pământ străin, ce m-a exorcizat
De necredință, lipsă d-omenie, de patetic.
Sunt doar un navetist de circumstanță
În viața ce-am greșit fugind de rău
Și m-am întors, crezând în importanță
S-ajut pe-ai mei, să nu cunoască hău..
.. S-acopăr hăul melancolic, ce mi-e rană,
Să fiu printre bătrâni în a mea țară,
Să plâng în cimitir, în vechea strană,
Să-ncerc să îmi scot semeni din ocară!..
.. Din școli ce le-am făcut pe-aici și-acolo
Citind și exersând de zi cu zi,
Valoare n-am!.. Alții și-o strigă, în tremolo;
Făcută pe furiș doar pe hârtii!.
Am gust de-a spune, fără de oprire,
Căci inima vreau toată s-o debarc
Și-ntreb de am vreo șansă la citire,
Sau îmi pun țeava lângă tâmplă, s-o descarc.
Fric-am să mor aici, să fiu lignit,
Un nimeni, care sunt din întâmplare.
Și-un Păunescu ați negat și răstignit..
Unde-am uitat, să venerăm pe cel ce moare.
Așa c-o să mă-ntorc de unde nu-s,
Să plâng de unul singur nedreptatea,
De-a fi printr-o greșeală un produs
De popor, țară.. ce nu știu umanitatea!!!
07. 11. 2010
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unui om care se simte străin în propria țară. El se confruntă cu nedreptăți, corupție și lipsă de recunoaștere, ceea ce îl face să se simtă pierdut și dezrădăcinat.